Relațiile Stat-Biserică în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Tudor NEAMȚU

Abstract:

La o scurtă privire asupra istoriografiei domniei lui Alexandru Ioan Cuza, descoperim că specialiștii acestei perioade istorice au manifestat un interes aparte față de aspectele legate de reorganizarea componentelor „laice” ale țării: armata, justiția, puterea legislativă, învățământul, diplomația, cultura, relațiile stat-individ, lăsând oarecum în umbră, impactul reformelor domnitorului asupra vieții bisericești din Principatele Române. Studiul imagologiei politice nu ar trebui să excludă, din această perspectivă, o analiză și din această direcție, stratificată pe categorii sociale, care să elucideze și modul în care clerul românesc s-a afirmat vizavi de domnia și domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Relația domn-cler/viața bisericească în timpul perioadei menționate a fost una într-adevăr intensă, mai ales datorită faptului că, în scurta sa domnie s-au petrecut schimbări importante, în toate domeniile vieții sociale. Astfel, și Biserica Ortodoxă din Principate, ca instituție fundamentală a societății românești nu a fost privată de prefaceri semnificative care au premeditat o raportare bidirecțională, domnitor-cler cât și cler-domnitor, din punct de vedere imagologic. Schimbările înregistrate pe tărâmul bisericesc au vizat în principal organizarea teritorială precum și o corelare a administrației interne cu cerințele și exigențele specifice Epocii Moderne. „Omul providențial” Alexandru Ioan Cuza, simbolul Unirii Principatelor și al emancipării politico-naționale, primul conducător ales al românilor, apare des evocat în raportările clerului la puterea politică, mai ales odată ce instituția bisericească (Biserica Ortodoxă Română) este inclusă în amplul program al domnitorului, de modernizare a societății și a statului. Uneori reprezentat pozitiv, alteori țintă a unor critici aspre, Alexandru Ioan Cuza, în scurta sa domnie, se regăsește în ipostaze neimaginat de diferite, aflate bineînțeles, în legătură cu evoluția curbei popularității sale, conjunctura istorică sau efectele politicii sale de reformă.

Keywords: Alexandru Ioan Cuza, Biserica Ortodoxă Română, imagologie, putere politică, cler, sensibilități colective, imaginar social, reformă, relații stat-biserică

Download