Moravurile românești din secolul al XIX-lea, în literatura călătorilor străini

ASZALOS Ildikó-Lucia


Abstract:

În secolul al XIX-lea numărul călătorilor străini, care au călătorit în Țările Române, a fost tot mai mare. Unii călători veneau din interese personale, alții pe motive politice, diplomatice sau științifice. Aceștia rămâneau printre locuitorii Țărilor române, un timp mai scurt sau mai îndelungat. Felul în care aceștia au perceput moravurile, obiceiurile, datinile românești a depins de propria lor mentalitate. În perioada 1843-1851, călătorii străini au început să se diversifice social, religios, profesional: diplomați, militari, medici, literați, profesori, geografi, geologi. Din punct de vedere al naționalității, călătorii străini erau francezi, englezi, germani, ruși, polonezi. Din Statele Unite ale Americii, primii călători au fost atestați abia la 1840 și 1841. Nu au lipsit nici misionarii, care au servit Biserica Ortodoxă, Catolică sau credințele protestante. Mărturiile despre teritoriile românești au fost scrise în jurnale personale, jurnale de război, amintiri de campanie, scrisori trimise unei persoane influente sau familiei, rapoarte diplomatice, note, cronici ș.a. Mijloacele de călătorie au fost diferite, în funcție de statutul social al călătorilor străini: cei înstăriți călătoreau cu trăsuri personale sau închiriate, cei de condiție modestă cu poștalionul. Călătorii străini, veniți din medii nobiliare sau burgheze, au fost critici cu obiceiurile și mentalitățile româești, considerându-le mult prea influențate, de spiritul oriental.

Keywords: Țările Române, mentalități, moravuri, călători străini, jurnale, memorii

Download