Speranţa învierii naţionale. Adunările naţionale de la Blaj din 1848

Simona NICOARĂ


Abstract:

Revoluţia transilvăneană din 1848 din a reprezentat o dragă uriaşă, un moment al insecurităţii şi angoasei, care a permis ideologiei naţionale să penetreze şi să agite mentalitatea populară, şi să inspire angajarea românilor la acţiunea revoluţionară. Evenimentele perturbatoare revoluţionare europene din primăvara anului 1848 şi în special hotărârea şi intransigenţa revoluţiei maghiare a îngrijorat pe liderii naţionali. Ei erau hotărâţi să acţioneze, să constrângă naţiunea română şi revendicările sociale dar temându-se să nu eşueze în absenţa solidarităţii naţionale. Cu toate acestea, Adunarea Naţională Română a devenit formula politică care putea coordona, reconcilia şi reasigura aspiraţiile ideologice naţionale, cadrul pentru acceptarea responsabilităţii colective a misiunii politice de a exprima voinţa românească generală. Entuziasmul, elanul participanţilor la Adunările generale din aprilie şi mai, fervoarea ulterioară trăită iarăşi la Adunarea din Septembrie 1848 a fost expresia semnificativă a faptului că comunitatea naţională şi solidaritatea a fost experimentată şi o sublimă materializare a patriotismului românesc modern s-a înfăptuit.

Keywords: revoluţia transilvăneană din 1848, Adunările Naţionale din Blaj, aspiraţii ideologice, renaştere naţională, patriotism românesc modern

Download