Preoţimea între tradiţie şi modernitate. Intrarea în modernitate

Valer Simion COSMA


Abstract:

Prima jumătate a secolului al XIX aduce lumea rurală din Transilvania tot mai aproape de modernitate. Clerul român ardelean, având o tradiţie bogată de păstorire şi reprezentare a populaţiei româneşti, este prins în vârtejul provocărilor şi schimbărilor caracteristice epocii. Continuând tradiţia de loialitate faţă de Curtea Imperială, propovăduieşte în continuare în lumea satului românesc, o imagine pozitivă a Casei de Habsburg şi participă cu sârg la loializarea supuşilor, fapt vizibil în contextul tulbure al începutului de secol şi mai ale în timpul revoluţiei paşoptiste. Acest sprijin e răsplătit parţial prin unele măsuri luate pentru a ameliora situaţia bisericilor româneşti şi mai ales prin dezvoltarea treptată a unui sistem educaţional pentru supuşii români.

Educaţia şi îmbunătăţirea conduitei clerului sunt marile priorităţi ale liderilor ecleziastici ai românilor, conştienţi de importanţa lor pentru dezvoltarea şi buna vieţuire a naţiunii române. Astfel, pe parcursul secolului, mai ales în a II-a jumătate se iau numeroase măsuri pentru îmbunătăţirea educaţiei şi conduitei clerului şi prin acestea şi a supuşilor, preotul fiind un veritabil nod cultural al lumii rurale.

Keywords: clerul român transilvănean, secolul al XIX-lea, loialitate faţă de Curtea Imperială Habsburgică, tradiţie, modernitate

Download