Socialismul rus şi problema religiei: semnificaţii culturale

Alexandru MAMINA


Abstract:

Pentru istoria gândirii politice din secolele XIX şi XX, problema atitudinii faţă de religie a avut o importanţă specială, pentru că reprezenta sursa legitimităţii puterii şi viziunea organizării spaţiului public. În timpul „decupajelor culturale” şi competiţiei simbolice pentru hegemonie în conştiinţele colective (cunoscută ca anticlericalism în Franţa, ca anti romano-catolicism în Italia şi ca „luptă culturală” în Germania), opţiunile spirituale pot primi (şi au primit de multe ori) conotaţii politice. De asemenea, oricum, opţiunile politice au fost relevante pentru contextul spiritual în care s-au înserat, chiar dacă un confirmat-o sau nu. În legătură cu problemele şi soluţiile propuse, gândirea politică a fost reprezentativă faţă de gândirea în sine, sau în general vorbind – pentru psihologia culturală şi colectivă căreia i-a corespuns. Ea a tradus explicit (ca sistem articulat de înţelesuri) şi implicit (ca izvoare subtextuale) un proiect voliţional şi un conţinut atitudinal, valid pentru societatea acelui timp. În acest mod, istoria ideilor politice s-a articulat cu istoria culturală, câtă vreme a aprovizionat o perspectivă a relaţiilor sociale care să edifice condiţiile culturale şi materiale.

În acest articol studiem modul în care au tratat religia socialiştii ruşi, în încercarea de a detecta câteva urme intelectuale şi mentale ale gândirii revoluţionare, care sunt reprezentative pentru această perioadă. Luăm în considerare perioada dintre 1860 şi 1920, de la apariţia ideilor socialiste şi până la ultimele cazuri, chiar şi numai parţiale, ale gândirii libere. Evident, elaborările teoretice ale socialiştilor nu acoperă o perioadă în care au existat mai multe tendinţe culturale şi ideologice, inclusiv cele slavofile şi liberale. Ele procură, oricum, o perspectivă sugestivă chiar şi prin punctul lor parţial de vedere, ca o reacţie specifică la problemele generale.

Legat de perspectiva generală a gândirii, militantismul socialist ateist a fost cumva opusul complementar al efervescenţei religioase care a bântuit Rusia în ultima partea a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, recognoscibil în filosofie, în literatură şi mai ales în fenomenul spiritualităţii. (Nu întâmplător, câtiva autori creştini au fost inspiraţi iniţial de către „şcoala” Marxismului). La un nivel subtil al inter-conexiunilor formale sau faptelor culturale, socialismul şi religia s-au aflat într-o confruntare „fraticidă” insidioasă, şi una şi alta având, conform propriului referenţial, aceleaşi obiective: eliberarea omului de sub materialitatea condiţionată.

Keywords: socialism rus, militantismul socialist ateist, problema religiei, contextul spiritual, gândire şi opţiuni politice, elaborări teoretice

Download