Castitatea miresei și autoritatea tradiției în obiceiurile nupțiale românești din Basarabia la finele sec. al XIX-lea – mijlocul sec. al XX-lea

Ludmila D. COJOCARU


Abstract:

Studiul propune o investigare a registrului de atitudini și comportamente consemnate în ceremonialul nupțial românesc din Basarabia la finele sec. al XIX-lea – mijlocul sec. al XX-lea ca moravuri „bune” și „rele”. Analiza documentelor cu caracter etnografic probează sensibilități, norme, modele comportamentale articulate în relație directă cu reprezentările colective despre rostul și buna rânduială a lucrurilor. Demersul nostru de cercetare este construit pe analiza informațiilor privind atitudini, superstiții, norme, credințe și modele de comportament ce țin de un subiect mult prea delicat, dar nu mai puțin supravegheat și important pentru comunitățile tradiționale - fecioria miresei. Prin intermediul obiceiurilor de nuntă, comunitatea tradițională educa individul „de la leagăn la mormânt” și constituie instituția cu drept de a interveni sau sancționa abaterile de la normele general acceptate în putere să susțină, sancționeze și, nu în ultimul rând, să transmită și să cultive valorile, spiritul și comportamentul membrilor colectivității sătești. Parcurgerea, rând pe rând, a ritualurilor de nuntă de către tineri, alături de părinți și comunitate, conferea legitimitate căsătoriei. Limbajul verbal și coreic augmenta însemnătatea ritualurilor de trecere, punând în relație puritatea miresei, actul de constituire a unei noi familii și integrarea tinerei în comunitatea femeilor căsătorite. În caz de abatere și manifestare a moravurilor străine, se întreprindeau eforturi comune pentru revenirea la normalitate și, astfel, erau menajate tensiunile și stările de dezechilibru.

Keywords: Basarabia, castitatea miresei, ceremonial nupțial, cultură tradițională românească, finele secolului al XIX-lea – mijlocul secolului al XX-lea

Download