Învățătorul român din Transilvania în perioada 1868-1918. Învățătorul și comunitatea Cristian LUPU Abstract: În relația cu comunitatea, învățătorul avea datoria de a se impune și de a împărtăși binefacerile educației, atât de necesară în satele românești. Casele sătenilor, precum și grădinile acestora se afl au într-o stare de sărăcie extremă, iar acest lucru era pus pe lipsa unei educații corespunzătoare. Învățătorul se vede obligat să se interpună între părinte și copil și să-i ofere acestuia din urmă perspectiva unui orizont mai larg asupra propriului viitor. Lumea conservatoare a satului acceptă cu greu schimbările, iar de cele mai multe ori le respinge. Pentru a fi unul dintre fruntași și pentru a avea infl uență în cadrul comunității, învățătorul trebuia să posede anumite calități. Nu oricine era capabil de a exercita o astfel de funcție, candidatului pentru postul de învățător îi erau cerute calități care să îl deosebească de marea masă și care să-l ajute în procesul de educare a poporului. Imaginea învățătorului prinde un aer mistic, comparabilă în anumite momente cu cea a preotului. Keywords: Transilvania, profesor, comunitate, vocație, educație |